Ridicarea de coroana (elagaj)
Ridicarea coroanei este vazuta de multe autoritati locale ca o alernativa la reducerea coroanei, pentru cresterea sigurantei arborilor. Logica pare sa fie fara cusur: daca nu putem sa sa reducem coroana de sus in jos o reducem de jos in sus. In felul acesta obtinem coroane mai mici si deci mai sigure.
Lucrurile nu sunt atat de simple. Utilizarea excesiva a elagajului poate avea efectul opus. Sunt cateva aspecte de natura mecanica ce trebuie luate in considerare:
1. Inaltimea centrului de greutate
Sub actiunea fortei vantului (V) arborele se poate dezradacina, rupe de la baza, sau rupe intr-un punct de pe trunchi, in functie de locatia punctului cel mai putin rezistent.
Exemplificam cazul ruperii de la baza. Ruperea are loc datorita unui moment de rasucire (M), aplicat la baza arborelui.
V - vant
C - centul de greutate al coroanei
F - forta de impingere a vantului concentrata in centrul de greutate
H - Inaltimea centrului de greutate al coroanei
M - Momentul de rupere, egal cu forta X bratul fortei
Forta de impingere a vantului (F) este direct proportionala cu suprafata de coroana pe care actioneaza.
Momentul de rupere imediat dupa ridicarea de coroana (M2) este mai mic decat inainte (M1) deoarece suprafata de impingere si deci F2 au fost reduse. Arborele va fi mai putin predispus la ruperi de vant pentru o perioada.
Problema apare insa dupa cativa ani. Coroana va creste si eventual va ajunge la marimea de dinainte de interventie. Din pacate noua coroana va avea centrul de greutate C3 situat la inaltimea H3, mult superioara celei initiale, H1.
Desi forta vantului F3 este egala cu cea initiala (F1), momentul de rupere exercitat asupra bazei trunchiului (M3 = F3 * H3) va fi mai mare deoarece inaltimea centrului de greutate e mai mare.
In consecinta ridicarea de coroana face arborele mai sigur doar pentru o perioada scurta de timp. Dupa aceea riscul de ruptura va fi mai mare decat inainte.
2. Conicitatea trunchiului
Elagajul excesiv duce la trunchiuri de arbori instabili, cu conicitate redusa.
Datorita distantei lungi de transport a sevei de la frunze la baza trunchiului, cresterile anuale au loc mai ales in partile superioare. Cresterile la baza pot fi aproape inexistente, in cazuri extreme.
"In 1893, Metzger, un forestier a aratat ca trunchiul arborilor se lateste la baza pentru a face fata momentului de rupere sporit spre baza trunchiului. Dar asta are loc numai daca coroana e suficient de mare si sunt suficiente ramuri in partea inferioara pentru a sustine crestreri anuale la baza trunchiului. Daca ramurile inferioare lipsesc, inele anuale groase se formeaza doar spre varful coroanei iar trunchiul ia o forma mai apropiata de cilindru si devine periculos datorita zveltetii sale..." (C. Mattheck, 2007).
Coeficientul de zveltete(H/D) este Inaltimea (H) raportata la diametrul (D) arborelui.
Arborii crescuti izolati au H/D in jur de 30. S-a constatat ca daca H/D > 50 riscul de rupturi creste semnificativ la arborii izolati. Arborii din padure sunt stabili chiar si cu H/D > 70 pentru ca se protejeaza si sustin reciproc.
Exemple de arbori elagati excesiv:
Pini cu inaltime de 15-70m si diametru de 25-30cm. Indicele H/D rezultat de 55-60 este mult peste limita sigurantei. Daca zapada din poza ar fi fost insotita si de un vant moderat, arborii ar fi fost probabil rupti sau dezradacinati.
Arbore rupt de vant. Inaltimea: 20m. Diametrul: 28 cm. H/D > 70
Arborele s-a rupt de la jumatatea trunchiului pentru ca acolo era un punct slab (cavitate formate de o creanga rupta in trecut). Fara aceasta foarte probabil ca arborele ar fi fost dezradacinat.
In concluzie, ridicarea coroanei arborilor trebuie facuta doar atat cat sa permita traficul auto sau pietonal.
Elagajul trebuie facut progresiv, in tineretea arborilor, in cadrul taierilor de formare a coroanei.
